Partaj dupa Divort.

Executarea Silita. Metode si solutii de aparare a personei supuse executarii silite.

Principala metoda de aparare a unei persoane impotriva careia a fost declansata executarea silita este Contestatia la executare. In toate cazurile, executarea silita este declansata in baza unui titlu executoriu si este incuviintata de instanta de judecata in circumscriptia teritoriala a careia isi are domiciliul persoana supusa executarii silite.

Contestatia la executare poate fi formulata impotriva executarii silite insesi, a incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc dar si impotriva oricarui act de executare despre care persoana a luat cunostinta.

O atentie deosebita trebuie acordata termenului in care se poate formula Contestatia la executare, termen care, ca regula generala, este de 15 zile. Acest termen incepe sa curga de la data cand ati luat la cunostinta de primul act de executare – poate fi incheierea de incuviintare a executarii, somatia, instintarea de infintare a popririi, incheierea executorului judecatoresc, comunicarea titlului executoriu sau orice alt inscris prin care vi se aduce la cunostinta despre faptul ca sunteti supus executarii silite.

In situatia in care executarea silita se realizeaza prin poprirea unor venituri periodice – salarii, pensii, etc. – si nu ati fost instiintat despre infintarea popririi, termenul de 15 zile pentru formularea contestatie incepe sa curga, cel mai tarziu, de la data efectuarii primei retineri din aceste venituri. De exemplu, in situatia in care persoana supusa executarii este salariat, iar angajatorul a primit o cerere de poprire asupra veniturilor salariale, prima retinere se va realiza cu ocazia primei plati efectuate dupa primirea instintarii de poprire.

De multe ori in practica persoana supusa executarii nu este instiintata despre infiintarea popriri asupra veniturilor din salarii, pensii, sau alte venituri periodice, constatand atunci cand isi ridica aceste drepturi, ca acestea sunt diminuate in proportie considerabila. Este bine sa stiti ca salariile si pensiile sau alte venituri periodice pot fi urmarite pana la o treime din venitul lunar net, pentru orice fel de datorii si pana la la jumatate din venitul lunar net, in cazul sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii. In orice caz va trebui sa aveti in vedere ca in situatia in care sunt mai multe urmariri asupra acelorasi venituri, urmarirea acestora nu poate depasi jumatate din venitul lunar net, indiferent de natura creantelor.

O situatie particulara cu privire la termenul in care se poate formula Contestatia la executare este aceea cand cererea se refera la lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu. In aceasta situatie,  Contestatia la executare se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.

Trecand peste motivele concrete care stau la baza unei Contestatii la executare si care sunt particulare de la caz la caz, exista si cateva aspecte generale privind prescriptia dreptului de a cere executarea silita si perimarea executarii, care ar trebuie verificate in fiecare situatie de declansare a executarii silite. Astfel, dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita. Prescriptia stinge dreptul creditorului de a obtine executarea silita, reprezentand o sanctiune a legii pentru pasivitatea creditorului in recuperarea creantei. Important in aceasta situatie este sa stabiliti data la care s-a nascut dreptul creditorului de a cere executarea silita.  Exemplificand: daca ati contractant un credit bancar in data de 21.02.2011, cu plata ratelor la data de 21 ale fiecarei lunii, insa din 21.05.2012 nu ati mai achitat ratele, iar din prevederile contractuale rezulta ca neplata a 2 rate duce la declararea scadentei creditului, rezulta ca incepand cu data de 22.06.2012 se naste dreptul creditorului de a cere executarea silita. Daca insa creditorul nu a intreprins niciun act de executare pana la data de 22.06.2015, incepand cu data de 23.06.2015 va fi intervenit prescriptia dreptului creditorului de a cere executarea silita. In practica insa, de multe ori, creditorul actioneaza pentru recuperarea sumelor, declansand executarea silita dupa implinirea termenului de prescriptie.

Perimarea executarii silite se poate invoca in contestatia la executare atunci cand intr-o perioada de 6 luni, creditorul, din culpa sa, nu a indeplinit  un act sau demers necesar executarii silite. Exemplificand: in situatia in care a fost declansata executarea silita prin trimiterea unei somatii de plata in data de 15.05.2017, iar pana la data de 15.11.2017 nu a mai fost efectuat niciun alt act in dosarul de executare si nici creditorul nu a staruit in executare, incepand cu data de 16.11.2017 executarea silita se considera perimata.

Atat prescriptia dreptului de a cere executare silita cat si perimarea executarii reprezinta exceptii procesuale care se ridica prin Contestatia la executare si care, in final, fac sa inceteze executarea silita.

Contestatia la executare este supusa platii taxelor judiciare de timbru, care se calculeaza fie in functie de valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta, fie raportandu-se la valoarea sumei urmarite cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite, insa nu se va putea depasi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestata.

Tanase Alexandru Cristian

Divortul. O realitate sociala cu implicatii personale majore.

Deoarece in ultima perioada inregistram o crestere semnificativa a cazurilor de divort, crestere care probabil se regaseste si in statisticile nationale, am simtit nevoia sa detaliem pentru cititorii nostri, din punct de vedere juridic, acest eveniment care, in marea majoritate a cazurilor, are implicatii majore de ordin emotional si, de multe ori, patrimonial.

Va putem ajuta in privinta acestor aspecte, insa in ce priveste tangenta emotionala, este bine totusi sa apelati la ajutor specializat. In ceea ce priveste divortul, ne vom referi la divortul pe cale judiciara, cunoscut si ca divortul din fata instantelor de judecata.

Avand in vedere complexitatea problematicii privind partajul, despre aspectele patrimoniale ale divortului vom vorbi intr-un material viitor. Legislatia romaneasca stabileste cazurile de divort, motivele de divort si conditiile in care se poate apela la acesta. Astfel:

  • Acordul sotilor;
  • Atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; 
  • Dupa o separare in fapt a celor doi soti care a durat cel putin 2 ani;
  • Cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei.

Fiecare din aceste situatii prezinta anumite particularitati, fapt ce face necesara analizarea fiecarui caz in parte.

  1. In cazul divortului prin acordul sotilor, se pot intalni doua situatii:
  • atunci cand divortul este solicitat de ambii soti, cererea de divort va fii semnata de ambii sotii, sau de catre un mandatar comun cu procura speciala autentica, iar daca mandatarul este avocat, acesta va certifica semnatura sotilor;
  • atunci cand unul din soti a solicitat divortul iar celalalt sot este de acord cu desfacerea casatoriei prin aceasta modalitate.

In ambele situatii este necesara prezenta sotilor in fata instantei, pentru ca aceasta sa poata verifica existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecaruia dintre soti in ceea ce priveste divortul. Aceasta modalitate de divort nu este permisa in situatia in care unul dintre soti este pus sub interdictie. Cu ocazia pronuntarii hotararii de divort, instanta se va pronunta, chiar daca nu s-a cerut, si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, iar in situatia in care sotii au copii minori, instanta se va pronunta atat asupra exercitarii autoritatii parintesti, cat si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor.

  1. In cazul divortului din cauza unor motive temeinice, atunci cand raporturile dintre soti sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti sau o culpa comuna in destramarea casatoriei.

Sotii vor trebui sa se prezinte personal in fata instantei, singurele exceptii fiind permise in cazul in care unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o situatie care il impiedica sa se prezinte personal. In acest caz este necesara administrarea de probe – martori, inscrisuri, interogatoriu, mijloace materiale de proba, etc.- pentru a se stabili sotul caruia ii revine culpa pentru desfacerea casatoriei. Cu toate acestea, in functie de probele administrate, instanta poate pronunta divortul din culpa comuna, sau chiar din culpa exclusiva a reclamantului.

  1. In cazul divortului dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani, divortul se va pronunta la cererea unuia dintre soti, din culpa exclusiva a acestuia.Exceptie face situatia in care paratul este de acord cu divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
  2. In cazul divortului cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, cererea de divort trebuie introdusa de sotul a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei. Hotararea de desfacere a casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

In toate situatiile mentionate, instanta, pe durata desfasurarii procesului, va putea lua masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosinta locuintei familiei.

Ca regula generala, cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar atunci cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul. In situatia in care nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni in mod expres sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucuresti.

Avocat
Tănase George Adrian

Distribuie:

Alte articole:

Ai o opinie ?

Call Now Button