Studiu de caz privind atragerea răspunderii solidare in temeiul art.25 din Codul de procedură fiscală.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului […], reclamantul […] a chemat in judecata pe parata ANAF […] solicitand instantei anularea Deciziei nr. […] privind solutionarea contestatiei formulate impotriva Deciziei de angajare a raspunderii solidare nr. […], si anularea Deciziei de angajare a raspunderii solidare nr. […].

În fapt, reclamantul arata ca a avut calitate de asociat si administrator la SC […] SRL, in perioada […]. Reclamantul apreciaza ca organul fiscal nu a mentionat elemente de fapt precise si certe care sa justifice stabilirea raspunderii solidare a acestuia cu societatea debitoare, descrierea faptei in Decizia de angajare a raspunderii solidare nr. […] fiind facuta in termeni generali, fara o expunerea concreta a elementelor care au determinat antrenarea acestei raspunderi si ca atare sunt nefondate motivele de fapt si de drept retinute atat in cuprinsul deciziei de angajare a raspunderii solidare, cat si in cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei.

Parata, ANAF […] a formulat antampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, cu mentinerea actelor administrative fiscale contestate ca temeinice si legale. In aparare, arata ca organul de executare fiscala competent a procedat, in conditiile art. 25 alin.2, lit.d si art.26 Cod procedura fiscala, la intocmirea Deciziei nr […] privind stabilirea raspunderii solidare a reclamantului […], cu debitoarea SC […] SRL.

Considerentele Tribunalului:

„Potrivit art. 25 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 207/2015 „d)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale.”

Cu privire la dovedirea intrunirii conditiilor cumulative prevazute de art. 25 alin. 2 lit. d) din Cod procedura fiscala, tribunalul constata ca aceasta conditie nu este indeplinita, cata vreme dispozitia legala in temeiul careia organul fiscal a emis Decizia contestata, face referire explicita la „reaua credinta”a administratorului sau a oricarei persoane care prin conduita sa a determinat starea de insolvabilitate a societatii, ceea ce presupune forma de vinovatie a intentiei.

Retine Tribunalul ca reclamantul a avut calitatea de administrator al societatii debitoare in perioada […], perioada in care societatea si-a achita obligatiile fiscale.

Simpla invocare a dispozitiilor legale privind raspunderea delictuala nu atrage, in mod automat, raspunderea administratorului/asociatului societatii deoarece, potrivit regulii generale in materie de probatiune, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, caci in acest sens se dispune prin art.249 Cod procedura civila.

Raspunderea civila delictuala trebuie dovedita de cel care intelege a se prevala de aceasta institutie juridica in scopul repararii unui prejudiciu, nefiind prezumata nici una dintre conditiile deduse din reglementarea conferita de art. 1349 si 1357 Cod civil.

Conditiile raspunderii civile delictuale sunt reglementate de art.1357 Cod civil,„(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare”. Or, Tribunalul – in acord cu practica constanta a instantei de control judiciar /dec.civ.1182/CA/2013, dec.civ.531/CA/2014), aminteste ca reaua credinta trebuie dovedita.”

In consecinta, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul […], in contradictoriu cu pârâta ANAF[…], anulata Decizia nr […] prin care a fost respinsa contestatia administrativa impotriva Deciziei nr […], anulata Decizia nr […] privind atragerea raspunderii solidare.

            Sentinta civila nr […] a fost atacata cu recurs de ANAF […], insa instanta de control judiciar, Curtea de Apel […] a respins recursul formulat.

Pentru alte detalii si reprezentare juridica privind atragerea raspunderii solidare, in temeiul art.25 si art.26 Cod procedura fiscala, va rugam sa ne contactati.

Avocat
Tănase George Adrian

Distribuie:

Alte articole:

Ai o opinie ?

Call Now Button