Deoarece in ultima perioada inregistram o crestere semnificativa a cazurilor de divort, crestere care probabil se regaseste si in statisticile nationale, am simtit nevoia sa detaliem pentru cititorii nostri, din punct de vedere juridic, acest eveniment care, in marea majoritate a cazurilor, are implicatii majore de ordin emotional si, de multe ori, patrimonial.
Va putem ajuta in privinta acestor aspecte, insa in ce priveste tangenta emotionala, este bine totusi sa apelati la ajutor specializat. In ceea ce priveste divortul, ne vom referi la divortul pe cale judiciara, cunoscut si ca divortul din fata instantelor de judecata.
Avand in vedere complexitatea problematicii privind partajul, despre aspectele patrimoniale ale divortului vom vorbi intr-un material viitor. Legislatia romaneasca stabileste cazurile de divort, motivele de divort si conditiile in care se poate apela la acesta. Astfel:
Acordul sotilor;
Atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
Dupa o separare in fapt a celor doi soti care a durat cel putin 2 ani;
Cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei.
Fiecare din aceste situatii prezinta anumite particularitati, fapt ce face necesara analizarea fiecarui caz in parte.
In cazul divortului prin acordul sotilor, se pot intalni doua situatii:
atunci cand divortul este solicitat de ambii soti, cererea de divort va fii semnata de ambii sotii, sau de catre un mandatar comun cu procura speciala autentica, iar daca mandatarul este avocat, acesta va certifica semnatura sotilor;
atunci cand unul din soti a solicitat divortul iar celalalt sot este de acord cu desfacerea casatoriei prin aceasta modalitate.
In ambele situatii este necesara prezenta sotilor in fata instantei, pentru ca aceasta sa poata verifica existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecaruia dintre soti in ceea ce priveste divortul. Aceasta modalitate de divort nu este permisa in situatia in care unul dintre soti este pus sub interdictie. Cu ocazia pronuntarii hotararii de divort, instanta se va pronunta, chiar daca nu s-a cerut, si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, iar in situatia in care sotii au copii minori, instanta se va pronunta atat asupra exercitarii autoritatii parintesti, cat si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor.
In cazul divortului din cauza unor motive temeinice, atunci cand raporturile dintre soti sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti sau o culpa comuna in destramarea casatoriei.
Sotii vor trebui sa se prezinte personal in fata instantei, singurele exceptii fiind permise in cazul in care unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o situatie care il impiedica sa se prezinte personal. In acest caz este necesara administrarea de probe – martori, inscrisuri, interogatoriu, mijloace materiale de proba, etc.- pentru a se stabili sotul caruia ii revine culpa pentru desfacerea casatoriei. Cu toate acestea, in functie de probele administrate, instanta poate pronunta divortul din culpa comuna, sau chiar din culpa exclusiva a reclamantului.
In cazul divortului dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani, divortul se va pronunta la cererea unuia dintre soti, din culpa exclusiva a acestuia.Exceptie face situatia in care paratul este de acord cu divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
In cazul divortului cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, cererea de divort trebuie introdusa de sotul a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei. Hotararea de desfacere a casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
In toate situatiile mentionate, instanta, pe durata desfasurarii procesului, va putea lua masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosinta locuintei familiei.
Ca regula generala, cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar atunci cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul. In situatia in care nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni in mod expres sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucuresti.